Arhivă pentru categoria Umanitar


UMANITAR

Andreea şi Monica Paraschivescu, gemenele necazului, au nevoie de ajutor! (II)



Povestea gemenelor Andreea şi Monica nu se încheie aici. Șirul necazurilor din viața lor decurge sub mai multe aspecte, iar fetiţele necesită ajutor, deoarece suportul lor financiar este redus, toamna se apropie cu repeziciune şi ele trebuie să meargă la şcoală. Astfel, necesitatea lor e mai complexă. Au nevoie de rechizite, hăinuţe, dar şi alimente.

Fetițele își iubesc mătușa ca pe o mamă

Fetițele își iubesc mătușa ca pe o mamă

Andreea şi Monica Paraschivescu sunt micuţe şi încă nu realizează durerea ce se ascunde în spatele poveştii şi al „mamei“ lor, Ica.  Aceasta nu le arată fetiţelor cât de grea e apăsarea ce o poartă în suflet, câte griji s-au adunat de-a lungul timpului şi cât suferă pentru ele. A căutat din răsputeri să le arate fetiţelor zâmbete, dar zâmbetele uneori au trădat şi o tristeţe amară. „ Nu pot să manifest tristeţe în faţa fetiţelor. Eu vreau să le aduc doar zâmbete pe chipurile lor senine. Dar grija pe care o port în privinţa lipsurilor pe care le avem mă apăsă din ce în ce mai greu. Toamna aceasta trebuie să le înscriu pe fete la şcoală şi asta presupune o mai mare nevoie financiară. Merg cu voia lui Dumnezeu înainte. Binecuvântarea Lui de a mi le aduce în casă şi în viaţă este cea mai frumoasă realizare la care am sperat vreodată“, a precizat „mama“ gemenelor.

„Mama“ gemenelor, sub tratament

Pentru Ica, ele sunt alinarea sufletească. În ele vede tot ce-i mai drag pe această lume. Gemenele îşi doresc păpuşele şi biciclete, iar pe Ica o întristează faptul că nu le poate lua orice acestea îşi doresc, din cauză că nu-şi permite. Ica ia un tratament momentan pentru insuficiența aortică de care suferă. Tratamentul este costisitor, iar la anul trebuie ca ea să facă o operaţie, care, de asemenea, va necesita o sumă mare de bani. Cu toate acestea, Ica parcă a uitat de afecţiunile sale şi e dedicată întru totul îngeraşilor ce i-au transformat viaţa într-una plină de fericire. „Se opresc la câte o librărie şi se uită la păpuşele. Sunt aşa încântate, le admiră cu ochii lor mari şi expresivi şi în final dovedesc înţelegere, când le explic că nu putem cumpăra prea multe. Eu, însă, am cele mai delicate păpuşi. Sunt nişte fetiţe înţelegătoare şi m-am străduit să le dau cea mai bună educaţie“, a adăugat Ica.

Fetiţele au nevoie, însă, şi de hăinuţe şi alimente. Cresc foarte repede şi au nevoie de schimbarea vestimentaţiei. Ica face faţă cu greu cheltuielilor, pentru că are o pensie mică, de 300 de lei, iar soţul acesteia nu are un venit sigur, iarna fiind în şomaj de regulă. „Mama“ Ica încearcă să le îmbrace mereu la fel şi niciodată nu face diferenţe între fetiţe. „Pentru că Monica nu are zi de onomastică, când este «Sfântul Andrei», i-am spus că este şi «Sfântul Monique», zâmbeşte Ica.  „Vreau ca amândouă să-şi sărbătorească ziua, să nu simtă vreuna vreo fărâmă de neglijenţă.“

Își evită mama biologică

Despre mama lor biologică, gemenele nu au amintiri prea frumoase. Citeşte restul acestui articol »

, ,

Nu există comentarii

UMANITAR

Andreea şi Monica, gemenele necazului, au nevoie de ajutor! (I)



Andreea şi Monica Paraschivescu (şase ani şi patru luni) sunt gemene şi frecventează grădiniţa Liceului Pedagogic. Povestea lor este una impresionantă, iar cuvintele pentru a exprima tristeţea ce se ascunde în spatele ei adună variate forme şi emoţii. Inocenţa din ochii lor răsfrânge o căldură greu de conturat, iar mânuţele fetiţelor tind să cuprinde întreaga bucurie pe care ele o percep din orice lucru ce le iese în cale.

Cele două fetițe nu au împlinit încă șapte anișori

Cele două fetițe nu au împlinit încă șapte anișori

Aceste fetiţe drăgălaşe, care emană bucurie, au ajuns în grija mătușii lor, Elena Mocanu, cunoscută ca „Ica“. Aceasta a devenit ca o mamă pentru ele, de când le-a luat în grijă şi a încercat să le ofere cât s-a putut de mult, pentru a avea o copilărie fericită. „Gemenele au fost luate de mine în îngrijire pe data de 8 martie 2010. A fost cel mai minunat cadou pentru mine, deoarece am pierdut şase sarcini şi nu am putut avea copii. M-au ajutat să trec uşor peste necazuri. Râsul lor, vocea caldă, chipurile lor de îngeri m-au încurajat“, a afirmat Ica.

 Sub aripa mătuşii paterne

 Fetiţele au ajuns în grija mătuşii deoarece părinţii lor au grave probleme de sănătate şi nu le pot îngriji. Tatăl lor are epilepsie şi prezintă un grad avansat de oligofrenie, iar mama cu handicap nu le-a mai sprijinit. Astfel, Ica, sora tatălui lor, a hotărât să le ia pe fetiţele neglijate. „Tatăl lor nu le poate îngriji, e epileptic, iar mama are handicap. Fetiţele erau neglijate şi mi se rupea sufletul să le văd aşa pe nepoţele. De doi ani de când le am în grijă, am luptat din toată inima să le asigur o copilărie fericită, aşa cum au şi alţi copii“, a adăugat Ica Mocanu.

 „Fratele lor cel mare, de 11 ani, este în grija unchiului, a fratelui meu cel mare. Le este dor de el fetiţelor şi caută chipul lui în alţi băieţei pe care îi găsesc în parc. Ele cer o scurtă îmbrăţişare pentru a-şi potoli dorul. Până acum doi ani, fetiţele stăteau la Sudiţi, cu fratele lor mai mare“, a mai precizat Ica Mocanu.

 Gemenele au găsit în mătuşa Ica dragostea maternă care le-a lipsit. Sunt extrem de afectuoase şi nu ratează ocazia de a o îmbrăţişa foarte des pe cea care acum le este mamă. „Îngeraşii mă strigă fie cu apelativul «mama», fie pe nume, Ica. Niciodată nu am vrut să le sugerez să îmi dea titulatura de mamă, ele singure au simţit să facă asta. Eu sper că mi-am câştigat această titulatură în faţa lor. Eu, una, le iubesc şi le îndrăgesc ca şi când ar fi fetiţele mele. Mă uit în ochişorii lor verzi şi mă încarc de toată bucuria. Mă iau în braţe şi simt o căldură care nu se poate exprima în cuvinte. Fie un gest mărunt din partea lor, emoţiile interioare sunt mari. E o minune că le am lângă mine“, spune aceasta, emoţionată.

 Deşi i s-a propus să dea fetiţele spre adopţie, nici nu se încumetă să se gândească la aşa ceva. „Nu mă pot despărţi de fetiţe. Nu văd viaţa fără ele, pentru că ele mi-au trezit dorinţa de viaţă şi tot ce poate fi mai frumos. Gingaşe, foarte isteţe, ele memorează repede poezii şi mi le recită. Sunt atât de încântată când le aud, simt că îmi creşte inima în piept“, a adăugat Elena Mocanu.

 Situaţie financiară grea

 Gemenele stau împreună cu mătuşa şi unchiul lor într-un apartament modest de două camere. Citeşte restul acestui articol »

, ,

2 Comentarii

Social

Trei suflete din Slobozia își duc zilele de azi pe mâine



Soțul femeii s-a sinucis pe 10 martie 2012, iar de atunci restul familiei Știucă este la marginea prăpastiei. Mamă a doi copii, Cecilia a ajuns la capătul puterilor. De când l-a găsit spânzurat pe soțul ei, plânge zi și noapte și se gândește cum să facă față tuturor cheltuielilor, în condițiile în care nu are niciun venit, iar afecțiunile de care suferă sunt multe și costisitoare.

Ceciliei Știucă nu i-au mai rămas decât copilașii care să o întărească

Ceciliei Știucă nu i-au mai rămas decât copilașii care să o întărească

Am găsit-o pe Cecilia în pragul casei, cu ochii umflați de plâns. În casă, totul era curat, dar stigmatul sărăciei răzbătea de pretutindeni. O durere fără margini domina liniștea sărmanei locuințe, împreună cu un miros pregnant de umezeală cauzat de igrasia podelei, care este din ciment. Femeia a încercat să îl acopere, dar piatra rece produce un aer deloc sănătos pentru cei doi copii mici, singurele bucurii care i-au rămas Ceciliei după decesul surprinzător al soțului.

„Mi-a spus că mă iubește, iar a doua zi l-am găsit spânzurat în camerele pe care începusem să le refacem. Doar când îmi văd copiii, îmi dau seama că trebuie să lupt, să îi scot din această nenorocire care s-a abătut peste noi, dar nu mai știu încotro s-o apuc. Sunt distrusă. Până în iulie, când o să primesc pensia pe caz de boală, nu știu din ce vom trăi“, spune, cu glasul stins de prea multă suferință, Cecilia Știucă.

Din păcate, nu numai ea este bolnavă, ci și micuții ei. Băiatul, Nicușor Cristian, are 8 ani și este în clasa întâi. El suferă de câțiva ani de diabet insipid, în timp ce fetița, Alexia Gabriela, are 4 ani și 10 luni și merge la grădiniță. Și ea s-a născut cu o problemă de malabsorbție, dar, până la urmă, acum doi, după ce a umblat prin doctori, starea de sănătate a micuței s-a stabilizat.

„Vreau să vând proprietatea pentru a le putea oferi copiilor o casă bună“

Cecilia locuiește în casa care a fost a părinților, pe strada Aurora, la numărul 10 bis. Terenul pe care îl are și pe care este și construcția pare a fi soluția care să o scoată din impas, dar asta nu se poate peste noapte. „Nu ştiu ce mă făceam, dacă nu aveam locul acesta. Măcar am o speranţă că va fi mai bine, mă agăţ de ea. Pentru că eu sunt foarte bolnavă, ca și pruncii mei. Soţul era singurul care muncea şi aducea un ban în casă. Dar, în afară de asta, trebuie să spun că l-am iubit tare mult şi nu ştiu de ce a făcut asta, nu voi înţelege niciodată de ce şi-a lăsat copiii singuri pe lume“, se descarcă femeia, printre suspine.

Şi, cum o nenorocire nu vine niciodată singură, Cecilia nu poate beneficia de ajutorul monoparental, pentru că nu are bani să-şi plătească impozitul la primărie pe proprietatea care îi atârnă ca o povară. „Am 300 de lei de plată. De unde să scot eu banii ăştia, dacă nu am pe nimeni? M-au tot ajutat vecinii, naşii, la înmormântare, dar nu pot să le mai cer, că nu sunt nici ei prea bogaţi. Singura mea scăpare este la Dumnezeu. Dorm cu cartea de rugăciuni sub pernă și vreau să cred că fata și băiatul meu vor avea o viață mai bună“, mărturisește femeia.

„Ne trebuie de toate…“

Se apropie sărbătorile pascale, iar casa Ceciliei Știucă este rece și tristă. În toată această mare suferință a unei mame și a doi copii, un strop de bunăvoință din partea noastră poate fi o oază de speranță, un semn că nu sunt singuri, că noi, semenii lor mai în putere, mai sănătoși și cu mai multă pace în case, suntem în stare să le întindem o mână de ajutor.

Umilă, Cecilia își ridică ochii către cer și se roagă. „Aș vrea să muncesc, chiar dacă sunt bolnavă. Pot face menaj pe undeva sau ca femeie de serviciu până la ora 12.00, când iau fata de la grădiniță. Am făcut liceul la Matematică – Fizică, am muncit la viața mea, dar soarta a fost tare crudă cu mine. De aceea, acum las orice urmă de mândrie, pentru puii mei, și vă rog, dacă ne puteți ajuta, orice este bine primit!“, a șoptit stins Cecilia, privind lumânările ce ard neîncetat pentru iertarea sufletului soțului ei.

Aceia dintre dumneavoastră care doresc să vină în sprijin familiei Știucă o pot suna pe Cecilia, la numărul de telefon 0784501116 sau se pot duce direct la casa familiei, de pe strada Aurora, numărul 10 bis.

,

3 Comentarii

Umanitar

„Balul Mărțișorului“, la a doua ediție



Evenimentul, organizat de Clubul Rotary, a avut loc pe data de 2 martie, la restaurantul La Costa, din Slobozia, și a avut ca scop strângerea de fonduri pentru diferite obiective. Seara s-a dovedit a fi un real succes, suma acumulată fiind de aproximativ 32.000 de lei.

Copiii de la casuța Raluca au încantat privirile celor prezenți

Copiii de la casuța Raluca au încantat privirile celor prezenți

Aflat la a doua ediție, după cea din toamna anului 2010, „Balul Mărțișorului“ a avut trei țeluri bine trasate. Astfel, unul din obiectivele Clubului Rotary a fost strângerea de fonduri în vederea acordării a două burse pentru două studente din Slobozia, aflate într-o situație materială dificilă. „Dorim acordarea a două burse universitare, fiecare în valoare de 700 de lei pe lună, pentru două studente din Slobozia, care, deși au rezultate foarte remarcabile la învățătură, nu dispun de o situație financiară prea bună. Una din condițiile puse pentru acordarea acestor burse este ca, după ce își finalizează studiile, cele două studente să ajute comunitatea din Slobozia“, a declarat Eugen Dubălaru, secretar al Clubului Rotary.

Un alt obiectiv a fost strângerea de bani pentru continuarea investițiilor de reabilitare a grupurilor sanitare din cadrul Spitalului de Urgență Slobozia. „După ediția trecută a balului, Clubul Rotary s-a apucat să modernizeze, atât cât s-a putut, grupurile sanitare de la Spitalul Slobozia. Acum, după cea de-a doua ediție, vom relua aceste lucrări. Sperăm să putem finaliza cât mai multe din acestea, numărul lor fiind destul de mare“, explică Eugen Dubălaru.

Cel de-al treilea obiectiv a fost echiparea unei căsuțe de tip familial din Slobozia cu echipamente IT. „Copiii din cadrul căsuței de tip familial Raluca, din Slobozia, nu beneficiază decât de un laptop, așa că ne-am propus să le punem la dispoziție câteva calculatoare noi, Internet și o imprimantă“, a mai adăugat Eugen Dubălaru.  Citeşte restul acestui articol »

, ,

Nu există comentarii

Umanitar

Familia Tudor are nevoie de ajutorul nostru



Așa cum v-am promis în numărul de ieri, vă prezentăm, astăzi, pe larg, povestea emoționantă a familiei Tudor din Nicolești, a cărei situație dramatică i-a determinat pe jandarmii ialomițeni să pornească o amplă campanie de ajutorare. Mai mult decât atât, unul din jandarmi s-a oferit chiar să le boteze copilașul celor doi tineri părinți.

Jandarmul Marian Duțu va fi nașul copilului

Jandarmul Marian Duțu va fi nașul copilului

Florin și Daniela Tudor locuiesc în satul Nicolești, comuna Miloșești, pe strada Răsăritului, un nume predestinat, dacă ne gândim că, după atâtea necazuri, soarele a început să răsară, în sfârșit, și pentru ei. În urmă cu șase luni, au adus pe lume o minunăție de copil, iar, acum, toate eforturile lor converg către bunăstarea acestuia, ei încercând să-i asigure, atât cât pot, o copilărie așa cum merită orice copil. Pe micuț, îl cheamă Ștefan Andrei, două nume de sfinți, cu toate că nu a fost încă botezat. Din fericire pentru familia Tudor, jandarmul care a descoperit cazul și care, practic, a inițiat campania umanitară s-a oferit să-i fie părinte spiritual băiețelului. Citeşte restul acestui articol »

, ,

Nu există comentarii

Umanitar

Jandarmii ialomițeni ajută o familie cu probleme din Nicolești



Inspectoratul de Jandarmi Județean (IJJ) Ialomița a demarat, ieri, o campanie de ajutorare a unei familii din satul Nicolești, județul Ialomița, și, în special, a copilului acesteia, în vârstă de numai șase luni.

Tânăra familie are nevoie de sprijin

Tânăra familie are nevoie de sprijin

Jandarmii ialomițeni dovedesc încă o dată că nu sunt indiferenți la problemele celor cu care soarta nu a fost atât de blândă. Este cazul unei familii din satul Nicolești, compusă din doi părinți tineri, care nu dispun de posibilitățile materiale necesare pentru a oferi o viață normală copilașului adus pe lume în urmă cu numai șase luni. Astfel, IJJ Ialomița a inițiat o campanie ce are scop strângerea de ajutoare constând în alimente, haine și bani, care vor merge către cei trei membri ai familiei din Nicolești.

„Campania se desfășoară sub deviza «Și ei sunt oameni – Să le dăm o șansă!», inițiată de IJJ Ialomița, în parteneriat cu Radio Campus și Antena 1 Slobozia. Ne-am gândit să o inițiem pentru a dovedi încă o dată că jandarmii sunt oameni, iar instituția noastră nu rămâne indiferentă la nevoile celor din jur, venind în sprijinul acestora, ori de câte ori este nevoie. Vrem să ajutăm această familie să-și trăiască viața în condiții decente și, în special, să poată oferi băiețelului lor copilăria pe care o merită“, a declarat Alexandru Constantinescu, purtătorul de cuvânt al IJJ Ialomița.

Începută ieri, campania se va desfășura până în data de 10 aprilie. „Dorim ca, în decursul acestei campanii, să strângem diferite bunuri de strictă necesitate, cum ar fi produse alimentare, haine, mobilier și bani. Sperăm să putem aduce un zâmbet pe chipurile celor trei membri ai familiei din Nicolești, ca măcar cea mai importantă sărbătoare laică să o perceapă în alte valențe decât cele de acum“, a mai adăugat Alexandru Constantinescu.

Abia se ajung cu banii 

Familia din Nicolești este formată din trei membri: mama, în vârstă de 21 de ani, tatăl, de 28, iar copilul, de numai 6 luni. Tatăl a lucrat în construcții până anul trecut, însă, în urma unui accident, i-a fost extirpat un rinichi și a rămas cu deficiențe de auz și vedere. Abia se ajung cu banii, veniturile lunare nefiind suficiente pentru a duce o viață cât de cât normală. Practic, veniturile lor se reduc la alocația lunară a copilului, în valoare de 200 de lei, și la banii pe care bărbatul îi mai strânge muncind în sat.

În vederea suplimentării veniturilor familiei, acesta a depus actele pentru a putea beneficia de ajutor social. Urgența cea mai mare, în acest moment, o reprezintă, însă, sănătatea copilului. Din cauza unor probleme medicale, acesta a fost internat, timp de patru zile, la spitalul din Slobozia, însă, pentru investigații suplimentare, i s-a făcut trimitere către un spital din București. Familia nu dispune, însă, de posibilitățile financiare necesare unui asemenea drum.

Povestea, pe larg, a familiei din Nicolești, va fi publicată în ediția de mâine a ziarului nostru.

, , ,

Nu există comentarii